Cum am ajuns intr-un club de lectura. O veche dorinta uitata dar proaspat implinita!

Acum cativa ani vizionam impreuna cu mama mea, „The Jane Austen Book Club„, un film care ne-a ramas mult timp in gand(daca nu l-ati vazut inca, il recomand cu caldura, mai ales intr-o zi de duminica). Voiam si noi un astfel de club, acel gen de intalniri si discutii! Un club de carte, un club de lectura! Am constatat ca nu e usor insa sa gasesti persoane care sa impartaseasca aceeasi dorinta.

clubul de carte

Sursa foto: cugetliber.ro

In ce doi ani cat am avut o cafenea culturala nu am reusit sa mobilizam suficienta lume in acest sens, toata lumea preferand serile de film, asa ca pentru o vreme am renuntat la idee. Mama insa nu a renuntat, iar in final a reusit sa constituie un grup si sa puna bazele unui club de lectura. Pentru ca de mai bine de un an de zile am inchis cafeneaua si m-am reangajat nu am vrut sa particip pe motiv ca „nu am timp”, „sunt obosita”, „cine mai are chef de povesti fara rost?!”. Nu-i asa ca va sunt cunoscute scuzele astea? Noroc insa ca am o mama care ma cunoaste(uneori mai bine decat ma cunosc eu pe mine) si care nu a insistat sa ma convinga, dar a avut grija, in schimb, sa fiu de fata la mai toate discutiile ei telefonice legate de organizare. 🙂 Si uite asa, fara sa-mi dau seama m-am trezit gandindu-ma ce titluri sa fie propuse pentru intalniri sau intreband ce decizii s-au luat, iar intr-un final, cu toata convingerea, m-am hotarat sa particip si bine am facut! 🙂

Principiul de functionare este simplu: fiecare propune cate o carte sau un autor de suflet iar intalnirile au loc lunar, prin rotatie, acasa la una dintre membrele clubului. Pentru ca s-a nimerit ca doua persoane sa aiba acelasi autor preferat am inceput cu Hermann Hesse si cu doua titluri ale acestuia, de aceasta data – „Siddhartha” si „Narcis si Gura-de-Aur”.

Aseara a avut loc prima intalnire, iar timp de mai bine de cinci ore nici nu am simtit cum a trecut timpul. Discutia a curs lin, fara nimic fortat, presarata cu lecturarea pasajelor preferate si dezbaterea acestora, intr-o atmosfera calda, de „acasa”, asezonata cu aroma de cafea si ceai, gustari dulci si sarate si incheiata cu un pahar de vin. Iar pentru ca Hesse a fost mai mult decat indragit de toata lumea am hotarat sa continuam cu „Jocul cu margele de sticla” la urmatoarea intalnire din decembrie, pe care o vom sustine „din mansarda” si pe care o astept cu drag.

In asteptarea gazdei

Ca sa scapam de emotii incepem cu o cafea 🙂

Nu voi face critica literara, dar voi face o recomandare. Daca ati avut sau aveti placerea lecturii, cautati cativa prieteni si organizati-va propriul vostru club de lectura! Va veti ciocni initial de raspunsuri precum „dar mai bine discutam filme”, „cine mai are timp si de asa ceva” sau „la ce-mi foloseste asta cand eu trebuie sa castig bani, nu cultura generala care oricum nu-mi foloseste la nimic!”. Altii s-ar putea sa va considere usor… snobi. Nu cedati, e pacat!

Dupa o astfel de seara si astfel de intalniri, veti fi cu mult mai castigati. De ce? Pentru ca veti (re)descoperi arta conversatiei, dialogului si argumentarii, fata-in-fata si nu prin intermediul unui ecran, va veti reaminti ca nu sunteti singuri, ca si altii au avut sau au aceleasi cautari, temeri sau bucurii, pentru ca dupa o astfel de seara va veti simti plini de energie si culmea, veti realiza ca aveti si timp de lectura, daca vreti! Iar motive mai sunt multe!

Spunea Dana, aseara, ca cea mai buna arma a ei de supravietuire este lectura! Si cata dreptate are!

PS: Dana, Magda, Mona si Nico, fetelor, va multumesc si astept cu mult drag intalnirea noastra „din mansarda”! 🙂

Reclame